Alimentaţia corectă a unui copil cu vârsta
cuprinsă între 6-10 ani
Generalitati
Copilul şcolar preadolescent şi adolescent este
foarte activ, în continuă creştere şi dezvoltare şi în plus, este expus în
măsură mai mare boliilor infecţioase care-i modifică apetitul şi ceează unele
dificultăţi în nutriţia curentă.
În alimentaţia lor trebuie să se ia în
consideraţie toate aceste aspecte şi să se adapteze programul zilnic, din punct
de vedere cantitativ şi calitativ, la perioada de vârstă a copilului, starea
fiziologică, activitate etc.
Către vârsta de 8-10 ani apetitul creşte vizibil
şi copilul nu mai creează dificultăţi în problemele de alimentaţie curentă, cu
excepţia perioadelor când intervin unele boli infecţioase care-i scad apetitul.
Modificări importante
privind comportamentul alimentar survin la adolescenţi. Deseori, tendinţa lor
de independenţă, care generează unele conflicte cu părinţii, se răsfrânge şi
asupra modului de alimentaţie.
Stomacul preadolescenţilor şi adolescenţilor este sensibil. Din acest motiv
trebuie multă precauţie în folosirea alimentelor condimentate şi picante.
Trebuie interzis consumul de alcool şi cafea în timpul perioadei de creştere,
până la vârsta adultă.
Pe măsură ce copilul creşte, glucidele deţin un
rol din ce în ce mai important în raţia alimentară, deoarece nevoile energetice
sunt sporite. Treptat raţia de lipide scade, şi cea de glucide creşte.
Acoperirea raţiei de
glucide, în afară de cea din legume şi fructe, se face prin pâine şi făinoase.
Pentru copil este preferabilă pâinea neagră şi intermediară, care conţine mai
multă celuloză şi combate astfel constipaţia. În plus, pâinea neagră are mai
mult fier, fosfor, calciu şi magneziu decât pâinea albă. Cu toate acestea,
acidul fitic din pâinea integrală contribuie la eliminarea unei cantităţi mai
mari de calciu prin fecale, motiv pentru care trebuie să prevedem un aport
sporit de calciu în alimentaţia copiilor. Această nevoie de calciu o rezolvă
consumul zilnic de lapte şi brânză.
Nevoile de vitamine pot fi
acoperite prin consumarea de: carne, lapte, brânză, ouă, peşte, frişcă, unt,
pâine, legume şi fructe.
I. Raţia alimentară a copilului
Alimentaţia zilnică, factor important pentru creşterea şi dezvoltarea
copilului
Termenul de creştere se referă la creşterea
corporală datorită multiplicării celulelor din organism; dezvoltarea se referă
la creşterea complexităţii funcţiilor organismului şi în special la
modificările complexe privind dezvoltare psihică şi comportamentul. Creşterea
cât şi dezvoltarea se fac în etape neuniforme. Astfel creşterea rapidă ce are
loc în timpul vieţii intrauterine până la naştere şi în timpul copilăriei este
urmată de o lungă peroadă de creştere treptată după care se accelerează din nou
în perioada adolescenţei.
Alimentaţia corectă este fundamentală pentru
creşterea fizică şi dezvoltarea copilului. Este cunoscut faptul că relaţiile
cele mai timpurii ale copilului sunt asociate cu hrana şi pe toată perioada
creşterii hrana continuă să fie factorul cel mai important în dezvoltarea
acestuia
În afara datelor somatometrice şi a datelor
suplimentare privind nutriţia copilului pe care ni le poate furniza mama,
profesorul, medicul pediatru sau cel şcolar, autorii americani menţioneză
anumite caracteristici care definesc un copil bine crescut:
·
Senzaţia unei
bune stări de sănătate: vioi, interesat în activităţile specifice vârstei,
viguros, fericit;
·
Vitalitate:
rezistenţă la efort, îşi revine rapid după oboseală, privirea liniştită, nu
dormitează la şcoală, somn bun în timpul nopţii;
·
Greutate:
normală pentru înălţime, vârstă şi constituţie;
·
Postura:
dreaptă, braţele şi picioarele drepte, abdomenul retras, pieptul bine
dezvoltat, proeminent;
·
Dinţii:
drepţi, fără a fi împinşi unii peste alţii;
·
Gingiile:
solide, de culoare roz, fără semne de sângerare;
·
Pielea: netedă,
uşor umedă, cu luciu sănătos, cu mucoasele roz-roşietice;
·
Ochii:
limpezi, strălucitori, fără cearcăne de oboseală în jur;
·
Părul:
lucios, scalp sănătos;
·
Muşchii:
solizi, bine dezvoltaţi;
·
Controlul
nervos: atenţie bună pentru vârsta respectivă, comportare corectă cu cei din
jur, să nu fie nervos sau agitat, să nu ridice tonul şi să nu se enerveze cu
uşurinţă;
Modificările privind înălţimea şi greutatea
urmează un anumit ritm de-a lungul copilăriei dar vârsta cronologică la care au
loc schimbările mai importante variază foarte mult, astfel încăt nu putem
compara totdeauna un copil cu altul de aceeaşi vârstă.
Până la sfărşitul primului an de viaţă ritmul de
creştere scade considerabil. În al doilea an de viaţă copilul căştigă 4-5 kg şi
în acest mod realizează o greutate de patru ori mai mare decât la naştere. După
al doilea an, până în perioada de preadolescenţă (10-13 ani) copilul câştigă
anual în greutate aprox. 2-3,5 kg.
Cu 1-2 ani înainte de adolescenţă (13-18 ani) şi
în timpul adolescenţei ritmul de creştere se accelerează. Cele mai rapide
modificări au loc la fete între 11-14 ani, iar la băieţi între 13-16 ani.
Creşterea bruscă de obicei se întinde pe
o perioadă de 2-3 ani.
Copiii mici au un metabolism de bază crescut,
datorită activităţii celulare intense, proporţional cu suprafaţa corporală. An
de an metabolismul bazal scade, se accelereză întrucâtva în perioada
adolescenţei, după care scade din nou către valorile ce caracterizeză vârsta
adultă. Nevoile metabolice de bază ale băieţilor sunt ceva mai crescute decât
ale fetelor, datorită masei musculare mai mari ca la băieţi.
Nevoile calorice la copii, adolescenţi şi tineri
sunt următoarele:
·
Copii: 1-3
ani 1300 calorii
4-6 ani 1800 calorii
7-10 ani 2400 calorii
·
Adolescenţi:
o
Băieţi: 11-14
ani 2800 calorii
15-18 ani 3000 calorii
o
Fete: 11-14
ani 2400 calorii
15-18 ani 2100 calorii
II.Caracteristicile
şi importanţa grupelor de alimente în alimentaţia copiilor
1.
Laptele şi produsele lactate
Această grupă de alimente depăşeşte pe toate
celelalte în ceea ce
priveşte conţinutul în calciu şi vitamina B2. Laptele şi produsele lactate
sunt depăşite numai de grupa cărnurilor în asigurarea nevoilor de proteine şi
fosfor ale organismului.
Compoziţia şi importanţa laptelui
ca aliment
Laptele este considerat
un aliment complet întrucât el cuprinde proteine cu valoare biologică mare,
grăsimi, glucide, săruri minarele şi vitamine.
Laptele de vacă fiind cel
mai frecvent consumat de către om, compoziţia acestuia va fi prezentată mai pe
larg
Grăsimile din lapte, în
proporţie de aprox. 4g %, sunt compuse în cea mai mare parte din grăsimi neutre
ce conţin acizi graşi saturaţi (60-75%), mononesaturaţi (24-40%) şi
polinesaturaţi (2-10%).
Laptele conţine grăsimi ce au în compoziţia lor
acizi graşi cu lanţuri scurte, bine tolerate, fiind emulsionate în particule
sferice de dimensiuni variabile (2-10 microni)uşor de digerat, întrucât oferă o
suprafaţă foarte mare de atac pentru fermenţii digestivi.
Zahărul din lapte este
lactoza, dizaharid care în cursul digestiei se descompune într-o moleculă de
glucoză şi una de galactoză.
Proteinele din lapte au valoare biologică crescută întrucât conţin
aminoacizii.
Laptele este foarte bogat în calciu, astfel încât cu produsele de lapte
consumate, poate asigura necesarul de calciu zilnic.
În lapte se găsesc toate vitaminele: A, D, B1, B12, B6, importante
cantităţi de B2 şi cantităţi mai mici de vitamină C şi de vitamină PP (niacină)
.
Derivatele din
lapte
Smântâna seobţine din cenrifugarea laptelui sau prin repausul acestuia,
timp în care globulele de grăsime se adună la suprafaţă într-un strat gros.
Smântâna conţine 20-30g %..
Untul se fabrică din
smâtâna dulce sau fermentată. El conţine 80% grăsime.
Brânzeturile sunt produse lactate ce se obţin prin procedee diferite de
coagulare a laptelui şi de prelucrare a coagulului obţinut
Laptele praf integral conţine 37% glucide, 25% proteine şi 28% grăsimi.
Laptele praf este un
produs purverulent obţinut prin evaporarea apei din lapte. Se poate obţine
laptele pudră fie de la lapte integral fie de la lapte ecremat.
Indicaţii pentru
consumul laptelui şi al derivaţiilor din lapte
Laptele conţine un mediu
excelent pentru dezvoltarea microbilor, motiv pentru care el trebuie bine
sterilizat.
Laptele poate constitui un mijloc de transmitere a unor germeni patogeni
cum ar fi: bruceloza, febra aftoasă, tuberculoza, febra tifoidă, difteria,
stafilococii şi streptococii etc.
Pentru a preântâmpina
toate aceste neajunsuri, laptele trebuie răcit imediat după colectare şi apoi
fiert la 100º C, timp de 10 minute
Pentru a uşura digestia laptelui se recomandă ca el să fie consumat încet,
cu pauze, în înghiţituri mici sau folosind linguriţa de cafea sau prin
întreruperea ingestiei de lapte prin consumul unor mici bucăţi de pâine veche
de o zi sau a unor bucăţi mici de biscuiţi, bine mestecate.
Folosirea laptelui în
combinaţie cu făinoasele sporeşte conţinutul în unii aminoacizi esenţiali cum
ar fi lizina şi triptofanul, prezenţi în cantitate mică în cereale
Laptele cu gust amar, rânced sau cu aspect vâscos nu trebuie consumat,
întrucât aceste modificări indică prezenţa unui mare număr de microorganisme.
În cazul brânzeturilor, activitatea unor mocroorganisme nedorite conferă
acestora o consistenţă moale, gust dulceag sau miros neplăcut ceea ce le face
improprii consumului.
2.
Carnea, peştele, ouăle
Alimentele din această grupă se clasează pe primul
loc în privinţa
aportului de proteină, fosfor, magneziu, fier, vitaminele B1, PP, B6 şi B12.
Datorită consumului în cantitate mare ele se clasifică pe locul doi în ceea ce
furnizarea de energie, vitaminele A şi B 2
Carnea-este
unul dintre componentele principale ale raţiei alimentare ale omului şi absolut
necesară în alimentaţia copilului.
Dintre toate cărnurile,
cea de vită este clasată pe primul loc în ceea priveşte rapida ei digerare,
carnea de viţel fiindu-i cu mult inferioară din acest punct de vedere. Pe locul
al doilea urmează cea de berbec, păstrând o rezervă asupra mielului care este
mult mai greu de digerat. Carnea de porc se situează între cărnurile albe, şi
cele roşii dacă nu este prea grasă, purcelul de lapte digerându-se foarte greu.
Cărnurile care conţin cea mai redusă proporţie de grăsimi sunt cea de cal,
iepure şi pui.
Carnea de vită şi de miel
conţine mulţi acizi graşi saturaţi decât carnea de porc, pasăre şi peşte.
Compoziţia şi
importanţa cărnii ca aliment
Carnea conţine între
15-25% proteine, în medie de 20g%. Aceste proteine au o mare valoare biologică
întrucât conţin toţi aminoacizii esenţiali.
Carnea nu conţine glucide,
deoarece imediat după moartea animalului glicogenul muscular se transformă în
acid lactic.
Conţinutul în grăsime al
cărnii este în funcţie de specia animalului de la care provine, fiind între
5-20g%.
Peştele - deşi mulţi consideră peştele ca un aliment
aparte, proteinele din carnea de peşte au o mare valoare biologică
asemănătoare, din aproape toate punctele de vedere, cu cele din carnea
animalelor terestre.
Carnea de peşte conţine o
foarte mare cantitate de fosfor (peste 200 mg la 100 g) şi este bogată în iod.
Nu conţine decât relativ puţin fier, calciu şi vitamine în cantitate redusă.
Conţinutul în iod şi fosfor o face deosebit de indicată în alimentaţia
copilului.
Indicaţii pentru consumul peştelui
Carnea de peşte se alterează foarte repede, motiv
pentru care ea trebuie consumată, pe cât este posibil, proaspătă. În cazul
folosirii peştelui congelat, care-şi păstrează toate calităţile nutritive ca şi
peştele proaspăt, acesta trebuie manipulat cât mai puţin, decongelat, preparat
şi consumat cât mai repede.
Întrucât peştele este uşor
digerabil, are o valoare nutritivă deosebită şi este foarte bogată în fosfor şi
iod, el trebuie să intre în meniul săptămânal al copilului, cel puţin odată pe
săptămână.Peştele proaspăt are ochii lucioşi şi transparenţi, bronhiile roşii
şi carnea tare
Ouăle – Oul face parte din alimentele cele mai consumate
şi utile în bucătărie, folosit atât de tare cât şi ca auxiliar, în special la
sosuri şi prăjituri. Oul se poate sercii în peste 600 de feluri, fiind
totdeauna agreabil la gust, sănătos şi fortifiant.
Coaja nu este comestibilă
şi este formată din carbonat şi fosfat de calciu. Albuşul este format din
albumine, sare şi apă.
Gălbenuşul conţine
albumine dar mai ales grăsimi fosforate şi azotate foarte necesare în
alimentaţie în general şi în alimentaţia copiilor şi şcolarilor în special. El
mai conţine calciu, fosfor, fier şi vitamine, în special vitamina B12, vitamina
A şi vitamina D (în timpul verii).
Indicaţii pentru prepararea ouălor
Condiţia cea mai
importantă pentru consumul ouălor este ca acestea să fie proaspete. Greutatea
oului este un semn de prospeţime, ouăle proaspete fiind mai grele decât cele
vechi.
La prepararea maionezelor,
cremelor şi îngheţatei se vor folosi numai ouă foarte proaspete, întrucât
acestea nu sunt supuse tratamentului termic de coacere Cum ouăle de raţă se pot infecta mult mai uşor ele nu sunt permise
la prepararea cremelor, îngheţatei şi maionezei, nici chiar în stare foarte
proaspătă.
3.
Legumele şi fructele
Această grupă de alimente, în afară de legumele
uscate, este o sursă
importantă de vitamina C şi furnizează aprox. Jumătate din nevoile de
vitamină A, 1/5 din nevoile de fier şi ¼ din necesarul de magneziu şi vitamina
B6.
Leguminoasele uscate
(fasolea, mazărea, soia) sunt surse importante de proteine, fier, şi vitamina
PP, iar soia şi nucile au în compoziţia lor un procent important de grăsime.
Compoziţia şi
importanţa legumelor în alimentaţie
Legumele, deşi sărace ca
valoare nutritivă (cu excepţia leguminoaselor uscate şi a cartofului), sunt
folosite în alimentaţie pentru conţinutul lor în vitamine şi săruri minerale.
În plus, prin celuloza ce o conţin , formează masa fibroasă din intestin care
reglează peristaltica intestinală (mişcările intestinale).
Leguminoasele
uscate sunt cele mai hrănitoare dintre legume, fiind bogate în glucide (amidon)
şi proteine vegetale. Valoarea bilogică a proteinelor din leguminoasele uscate
nu eschivează decât cu ¼ - 1/3 din valoarea bilogică a laptelui sau a cărnii.
Leguminoasele uscate sunt bogate în fosfor şi fier
Rădăcinoasele au o valoare nutritivă mediocră. Cele mai folosite în
alimentaţia curentă sunt morcovul, sfecla, ţelina, napul. Ele conţin foarte
puţine proteine (1-2%), amidon sau zahăr în proporţie de 8-10%
Leguminoasele apoase sau erbacee sunt foarte sărace în principii nutritive.
Ele sunt foarte bogate în apă (90%), sărace în proteine (0,5-1%), cu excepţia
ciupercilor (care au 4,5% proteine) şi
relativ sărace în glucide (4-5%).
Conservarea legumelor se
face prin sărare, uscare, fierbere şi îmbuteliere ermetică, congelare.
Indicaţii pentru
consumul legumelor
Toate legumele sunt deosebit
de necesare în alimentaţia copilului ele furnizând vitaminele şi sărurile
minerale atât de necesare în raţia zilnică.
Întrucât o mare parte din
vitaminele conţinute în legume sunt hidrosolubile, acestea trec în apa de
spălare şi de fierbereEste recomandat ca legumele şi în special legumele
proaspete sau conservate (de preferinţă congelate) să nu lipsească din hrana
zilnică a copilului.
Compoziţia şi
importanţa fructelor în alimentaţie
Fructul este partea
cărnoasă a plantelor ce înconjoară sămânţa şi constituie unul din alimentele cele mai preţioase pentru hrana omului în general şi a copilului
şi şcolarului în special. Ele sunt principala sursă de vitamină C pentru organism.
Compoziţia fructelor
variază în funcţie de planta respectivă şi de gradul de maturitate al
fructului. Fructele conţin 75-95% apă, foarte puţin proteine şi sunt lipsite
practic de grăsimi, cu excepţia fructelor oleaginoase. Conţinutul în glucide
variază de la 5% (afine, coacăze, agrişe), până la 20% (bananele) sau 60-75% în
unele fructe uscate (stafide, curmale, smichine, prune uscate).
Fructele conţin celuloză,
contribuind prin aceasta la excitarea peristaltismului intestinal cu rol uşor
laxativ.
Învelişul fructelor conţine celuloză şi pectine. Pectina cconţinută în
cantitate mare, mai ales în mere şi gutui, prin fierbere se transformă în
jeleu, folosit la prepararea dulceţurilor şi a jeleurilor de fructe.
Indicaţii pentru consumul fructelor
Indicaţia majoră este ca
fructele să fie consumate în stare proaspătă, crude, cu condiţia ca să fie bine
mestecate. Pentru bogăţia lor în vitamine, mierale şi zaharuri se recomandă ca
fructele să intre în mod obligatoriu în alimentaţia zilnică a copiilor şi a
şcolarilor.
Digerarea uşoară a fructelor variază în funcţie de compoziţia acestora, de
prospeţime, de modul de păstrare şi depozitare şi de cantitatea de celuloză pe
care o conţin. Cele mai uşor digestibile sunt piersicile, portocalele,
strugurii, urmate de mere, pere, caise, prune etc
Ca şi în cazul legumelor, fructele trebuie bine mestecate, pentru a nu
irita tubul digestiv.
Alterarea conservelor se evidenţiază prin bombarea cutiilor sau prin
scurgei de conţinut. Legumele sau fructele din interior au gust şi miros
modificat şi foarte adesea bule de gaz. Evident că acestea trebuie scoase
imediat din consum şi îndepărtate.
4.
Cerealele
Această grupă de alimente ocupă locul doi ca sursă
de calorii, fier,
vitamină B1 şi vitamină PP. Ea cuprinde cerealele, făinurile, orezul şi
pastele făinoase (macaroane, spaghete, griş).
Cerealele sunt grăunţele
de graminee ce servesc la alimentaţia animalelor şi a omului.
Compoziţia şi
importanţa cerealelor în alimentaţie
Deşi grăunţele de cereale
variază ca compoziţie, procentajul mediu al conţinutului bobului integral este:
12% proteine, 2% grăsimi, 75% glucide, 10% apă, minerale în special fosfor şi
fier şi vitamine din complexul B în special B1
Cerealele şi făinoasele constituie alimentul cel mai important ca valoare
calorică mai ales pentru cei care depun o muncă fizică susţinută
Cea mai mare parte din minerale, fier, fosfor şi vitamine din complexul B,
se găseşte în tărâţe şi în germenele cerealelor.
Indicaţii pentru
consumul cerealelor şi al derivatelor din cereale
Cerealele joacă unul din
cele mai importante roluri în alimentaţia omului. Ele oferă unul din mijloacele
cele mai uşoare şi economicoase de a consuma o cantitate mare de glucide, care
au binecunoscutul rol energetic în organism
Digerarea uşoară a cerealelor face din acestea un aliment ideal pentru
toate vârstele. Ştim că cerealele constituie primul aliment solid permis
sugarilor, iar în alimentaţia copiilor ele trebuie să ocupe un rol important,
aceştia având o mare cheltuială de energie.
Pâinea albă se facedin făină cu extracţie 70%, adică din făina din care s-a
scos 30% din greutate sub formă de tărâţe.
Pâinea integrală se face din făină necernută care conţine toată cantitatea
de tărâţe. Pânea integrală este bogată în vitamină B1
Pâinea intermediară este făcută dintr-o făină cu
extracţie de 80%, adică din care s-a extras 20% sub formă de tărâţe. Ea conţine
mai multe vitamine, minerale şi celuloză decât pâinea albă, fiind mult mai bine
tolerată de către intestin.
Pentru copii se recomandă
pâinea intermediară, iar preadolescenţii şi adolescenţii pot consuma şi pâine
integrală.
5. Grăsimile şi uleiurile
Elementele care intră în această grupă contribuie
cu aprox. 30% la
valoarea calorică a raţiei, în schimb participă în mai mică măsură la
aporul de proteine, minerale şi vitamine.
Grăsimile încinse, prăjite sunt iritante pentru stomac, motiv pentru care
ele sunt interzise în alimentaţia copiilor şi restrânse în alimentaţia
adolescenţilor
Grăsimile vizibile folosite în alimentaţia zilnică sunt untul, smântâna,
margarina, untura şi uleiurile vegetale. În afară de aceste grăsimi vizibile şi
concentrate, sunt grăsimile invizibile care intră în compoziţia diverselor
alimente de origine animală sau vegetală.
Margarina este fabricată în special din uleiuri vegetale la care se adaugă
grăsimi de origine animală
Untura nu conţine săruri minerale sau vitamine. Este relativ greu
digestibilă
Excesul de grăsimi întârzie evacuarea alimentelor
din stomac, prelungeşte digestia şi poate provoca tulburări digestive.
6.
Zahărul şi dulciurile
Au un aport neânsemnat de proteine, minerale şi
vitamine.
Mierea conţine vitamină
C, vitaminelePP şi B2 şi urme de săruri minerale
Zahărul se absoarbe cu uşurinţă şi în totalitate. Este lipsit de proteine,
vitamine şi săruri minerale.
De asemenea, zahărul este
constituentul de bază al dulceţurilor, jeleurilor, marmeladei şi al diferitelor
sorturi de dulciuri, care folosesc în plus făina, ouăle şi un anumit procent de
grăsimi (unt, frişcă, ulei).
Datorită conţinutului
crescut în zahăr şi uneori în substanţe grase şi amidon, dulciurile au o
valoare energetică vrescută.
Mierea este un produs
zaharat preluat din nectarul florilor şi transformat de către albine.
7.Băuturile
Este
necesar să consumăm o cantitate de lichid astfel ca urina să nu fie prea
concentrată. Cantitatea de urină eliminată zilnic de un copil este de 1200-1400
ml.
Lichidul vital, necesar tuturor fiinţelor de pe glob este apa, consumată
fie sub forma sa naturală, fie cu diferetele alimente ce o conţin, în special
legumele şi fructele, ca ape carbogazoase, alcaline sau băuturi apoase:
limonadă, oranjadă, sirop.
Apele gazoase conţin acid carbonic în soluţie. Aceasta favorizeză secreţia
de suc gastric dar uneori provoacă balonări abdominale.
Cafeaua este interzisă copiilor mici.
Cacao şi ciocolata sunt preparate din boabele de cacao care conţin proteine
şi grăsimi.
Cacaoa este indicată copiilor în combinaţie cu
laptele, în creme, mai ales când este necesar să sporim valoarea calorică a
raţiei.
Ciocolata conţine în plus
amidon şi zahăr şi are de asemenea o valoare calorică mare.
8.Condimentele
Unele alimente fade şi mai puţin gustoase sunt mai
uşor digerate cu ajutorul condimentelor.
În general, copiii trebuie obişnuiţi fără exces de condimente, întrucât
organismul acestora, în plină dezvoltare, trebuie ferit de orice excitante care
pot dăuna sănătăţii. Foarte multe din suferinţele adulţilor tineri sau mai
vârstnici se datoresc exceselor de condimente sau greşelilor alimentare din
perioada copilăriei sau adolescenţei
Sunt permise condimentele aromatice (pătrunjelul,
mărarul, leuşteanul, tarhonul, cimbrul, dafinul, vanilia, scorţişoara,
nucşoara, cuişoarele), care au efecte excitante blânde asupra tubului digestiv
şi care dealtfel intră de obicei în prepararea curentă a alimentelor.
Concluzii
Alimentația regulată, și
bogata în vitamine, proteine, glucide și minerale este bemefică vieții de
școlar, unui școlar expus zi de zi la un consum mare de energie, la o creștere
regulată și o dezvoltare a creierului.
Insuficiențele nutritive
pot avea urmări grave, de la dezvoltarea organismului pana la deficiente
psihice. In primii ani de viață malnutriția, sau înfometarea, lasă urme grave
pe corpurile copiilor mici. În cazul de fată singurele părti ale corpului care
se dezvoltă, vizibil, sunt membrele si craniul. La varsta de 2 ani un copil
bine hrănit cantărește de 4 ori greutatea la naștere, un copil malnutrit nu
ajunge nici la o treime din greutatea la naștere. Apar deficiențe de auz, văz
și deficiente ale sistemelor respiratorii si de excreție.
Lipsa vitaminelor A, B1,
și B2 duc la o oxigenare proastă a săngelui, ceea ce duce la o dezvoltare
intelectuală slabă. Liăsurile din copilărie se pot resimți și ăn anii
adolescentei (12-16 ani) copii hraniti necorespunzător, în comparație cu
ceilalți, fiind mai scunzi, scăzuți în greutate, agresivi, etc.
O
concluzie finală ar fi aceasta cu un program nutritiv bine format putem crește
un corp sănătos cu o minte sănătoasă
Sursa : Referat.ro