blogger.com. Diete, Alimentatie sanatoasa, Retete mixuri-diiete sanatoase |Regimuri de slabire Alimentatie sanatoasa,reteta cum scap urgent de kg in plus-dieta !

Alimentatatia sanatoasa a unui adolescent

Alimentaţia corectă a unui copil cu vârsta
         cuprinsă între 6-10 ani

Generalitati
Copilul şcolar preadolescent şi adolescent este foarte activ, în continuă creştere şi dezvoltare şi în plus, este expus în măsură mai mare boliilor infecţioase care-i modifică apetitul şi ceează unele dificultăţi în nutriţia curentă.
În alimentaţia lor trebuie să se ia în consideraţie toate aceste aspecte şi să se adapteze programul zilnic, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, la perioada de vârstă a copilului, starea fiziologică, activitate etc.
Către vârsta de 8-10 ani apetitul creşte vizibil şi copilul nu mai creează dificultăţi în problemele de alimentaţie curentă, cu excepţia perioadelor când intervin unele boli infecţioase care-i scad apetitul.
            Modificări importante privind comportamentul alimentar survin la adolescenţi. Deseori, tendinţa lor de independenţă, care generează unele conflicte cu părinţii, se răsfrânge şi asupra modului de alimentaţie.
Stomacul preadolescenţilor şi adolescenţilor este sensibil. Din acest motiv trebuie multă precauţie în folosirea alimentelor condimentate şi picante. Trebuie interzis consumul de alcool şi cafea în timpul perioadei de creştere, până la vârsta adultă.
Pe măsură ce copilul creşte, glucidele deţin un rol din ce în ce mai important în raţia alimentară, deoarece nevoile energetice sunt sporite. Treptat raţia de lipide scade, şi cea de glucide creşte.
            Acoperirea raţiei de glucide, în afară de cea din legume şi fructe, se face prin pâine şi făinoase. Pentru copil este preferabilă pâinea neagră şi intermediară, care conţine mai multă celuloză şi combate astfel constipaţia. În plus, pâinea neagră are mai mult fier, fosfor, calciu şi magneziu decât pâinea albă. Cu toate acestea, acidul fitic din pâinea integrală contribuie la eliminarea unei cantităţi mai mari de calciu prin fecale, motiv pentru care trebuie să prevedem un aport sporit de calciu în alimentaţia copiilor. Această nevoie de calciu o rezolvă consumul zilnic de lapte şi brânză.
            Nevoile de vitamine pot fi acoperite prin consumarea de: carne, lapte, brânză, ouă, peşte, frişcă, unt, pâine, legume şi fructe.
I. Raţia alimentară a copilului
Alimentaţia zilnică, factor important pentru creşterea şi dezvoltarea copilului
Termenul de creştere se referă la creşterea corporală datorită multiplicării celulelor din organism; dezvoltarea se referă la creşterea complexităţii funcţiilor organismului şi în special la modificările complexe privind dezvoltare psihică şi comportamentul. Creşterea cât şi dezvoltarea se fac în etape neuniforme. Astfel creşterea rapidă ce are loc în timpul vieţii intrauterine până la naştere şi în timpul copilăriei este urmată de o lungă peroadă de creştere treptată după care se accelerează din nou în perioada adolescenţei.
Alimentaţia corectă este fundamentală pentru creşterea fizică şi dezvoltarea copilului. Este cunoscut faptul că relaţiile cele mai timpurii ale copilului sunt asociate cu hrana şi pe toată perioada creşterii hrana continuă să fie factorul cel mai important în dezvoltarea acestuia
În afara datelor somatometrice şi a datelor suplimentare privind nutriţia copilului pe care ni le poate furniza mama, profesorul, medicul pediatru sau cel şcolar, autorii americani menţioneză anumite caracteristici care definesc un copil bine crescut:
·         Senzaţia unei bune stări de sănătate: vioi, interesat în activităţile specifice vârstei, viguros, fericit;
·         Vitalitate: rezistenţă la efort, îşi revine rapid după oboseală, privirea liniştită, nu dormitează la şcoală, somn bun în timpul nopţii;
·         Greutate: normală pentru înălţime, vârstă şi constituţie;
·         Postura: dreaptă, braţele şi picioarele drepte, abdomenul retras, pieptul bine dezvoltat, proeminent;
·         Dinţii: drepţi, fără a fi împinşi unii peste alţii;
·         Gingiile: solide, de culoare roz, fără semne de sângerare;
·         Pielea: netedă, uşor umedă, cu luciu sănătos, cu mucoasele roz-roşietice;
·         Ochii: limpezi, strălucitori, fără cearcăne de oboseală în jur;
·         Părul: lucios, scalp sănătos;
·         Muşchii: solizi, bine dezvoltaţi;
·         Controlul nervos: atenţie bună pentru vârsta respectivă, comportare corectă cu cei din jur, să nu fie nervos sau agitat, să nu ridice tonul şi să nu se enerveze cu uşurinţă;
Modificările privind înălţimea şi greutatea urmează un anumit ritm de-a lungul copilăriei dar vârsta cronologică la care au loc schimbările mai importante variază foarte mult, astfel încăt nu putem compara totdeauna un copil cu altul de aceeaşi vârstă.
Până la sfărşitul primului an de viaţă ritmul de creştere scade considerabil. În al doilea an de viaţă copilul căştigă 4-5 kg şi în acest mod realizează o greutate de patru ori mai mare decât la naştere. După al doilea an, până în perioada de preadolescenţă (10-13 ani) copilul câştigă anual în greutate aprox. 2-3,5 kg.
Cu 1-2 ani înainte de adolescenţă (13-18 ani) şi în timpul adolescenţei ritmul de creştere se accelerează. Cele mai rapide modificări au loc la fete între 11-14 ani, iar la băieţi între 13-16 ani. Creşterea bruscă de obicei se întinde  pe o perioadă de 2-3 ani.
Copiii mici au un metabolism de bază crescut, datorită activităţii celulare intense, proporţional cu suprafaţa corporală. An de an metabolismul bazal scade, se accelereză întrucâtva în perioada adolescenţei, după care scade din nou către valorile ce caracterizeză vârsta adultă. Nevoile metabolice de bază ale băieţilor sunt ceva mai crescute decât ale fetelor, datorită masei musculare mai mari ca la băieţi.
Nevoile calorice la copii, adolescenţi şi tineri sunt următoarele:
·         Copii: 1-3 ani 1300 calorii
                     4-6 ani 1800 calorii
                     7-10 ani 2400 calorii
·         Adolescenţi:
o   Băieţi: 11-14 ani 2800 calorii
                      15-18 ani 3000 calorii
o   Fete: 11-14 ani 2400 calorii
                   15-18 ani 2100 calorii

 
II.Caracteristicile şi importanţa grupelor de alimente în alimentaţia copiilor
1.     Laptele şi produsele lactate

Această grupă de alimente depăşeşte pe toate celelalte în ceea ce
priveşte conţinutul în calciu şi vitamina B2. Laptele şi produsele lactate sunt depăşite numai de grupa cărnurilor în asigurarea nevoilor de proteine şi fosfor ale organismului.
Compoziţia şi importanţa laptelui ca aliment
Laptele este considerat un aliment complet întrucât el cuprinde proteine cu valoare biologică mare, grăsimi, glucide, săruri minarele şi vitamine.
Laptele de vacă fiind cel mai frecvent consumat de către om, compoziţia acestuia va fi prezentată mai pe larg
Grăsimile din lapte, în proporţie de aprox. 4g %, sunt compuse în cea mai mare parte din grăsimi neutre ce conţin acizi graşi saturaţi (60-75%), mononesaturaţi (24-40%) şi polinesaturaţi (2-10%).
Laptele conţine grăsimi ce au în compoziţia lor acizi graşi cu lanţuri scurte, bine tolerate, fiind emulsionate în particule sferice de dimensiuni variabile (2-10 microni)uşor de digerat, întrucât oferă o suprafaţă foarte mare de atac pentru fermenţii digestivi.
            Zahărul din lapte este lactoza, dizaharid care în cursul digestiei se descompune într-o moleculă de glucoză şi una de galactoză.
Proteinele din lapte au valoare biologică crescută întrucât conţin aminoacizii.
Laptele este foarte bogat în calciu, astfel încât cu produsele de lapte consumate, poate asigura necesarul de calciu zilnic.
În lapte se găsesc toate vitaminele: A, D, B1, B12, B6, importante cantităţi de B2 şi cantităţi mai mici de vitamină C şi de vitamină PP (niacină)
.
Derivatele din lapte

Smântâna seobţine din cenrifugarea laptelui sau prin repausul acestuia, timp în care globulele de grăsime se adună la suprafaţă într-un strat gros. Smântâna conţine 20-30g %..
            Untul se fabrică din smâtâna dulce sau fermentată. El conţine 80% grăsime.
Brânzeturile sunt produse lactate ce se obţin prin procedee diferite de coagulare a laptelui şi de prelucrare a coagulului obţinut
Laptele praf integral conţine 37% glucide, 25% proteine şi 28% grăsimi.
Laptele praf este un produs purverulent obţinut prin evaporarea apei din lapte. Se poate obţine laptele pudră fie de la lapte integral fie de la lapte ecremat.
Indicaţii pentru consumul laptelui şi al derivaţiilor din lapte

            Laptele conţine un mediu excelent pentru dezvoltarea microbilor, motiv pentru care el trebuie bine sterilizat.
Laptele poate constitui un mijloc de transmitere a unor germeni patogeni cum ar fi: bruceloza, febra aftoasă, tuberculoza, febra tifoidă, difteria, stafilococii şi streptococii etc.
            Pentru a preântâmpina toate aceste neajunsuri, laptele trebuie răcit imediat după colectare şi apoi fiert la 100º C, timp de 10 minute
Pentru a uşura digestia laptelui se recomandă ca el să fie consumat încet, cu pauze, în înghiţituri mici sau folosind linguriţa de cafea sau prin întreruperea ingestiei de lapte prin consumul unor mici bucăţi de pâine veche de o zi sau a unor bucăţi mici de biscuiţi, bine mestecate.
Folosirea laptelui în combinaţie cu făinoasele sporeşte conţinutul în unii aminoacizi esenţiali cum ar fi lizina şi triptofanul, prezenţi în cantitate mică în cereale
Laptele cu gust amar, rânced sau cu aspect vâscos nu trebuie consumat, întrucât aceste modificări indică prezenţa unui mare număr de microorganisme.
În cazul brânzeturilor, activitatea unor mocroorganisme nedorite conferă acestora o consistenţă moale, gust dulceag sau miros neplăcut ceea ce le face improprii consumului.
2.     Carnea, peştele, ouăle

Alimentele din această grupă se clasează pe primul loc în privinţa
aportului de proteină, fosfor, magneziu, fier, vitaminele B1, PP, B6 şi B12. Datorită consumului în cantitate mare ele se clasifică pe locul doi în ceea ce furnizarea de energie, vitaminele A şi B 2
            Carnea-este unul dintre componentele principale ale raţiei alimentare ale omului şi absolut necesară în alimentaţia copilului.
            Dintre toate cărnurile, cea de vită este clasată pe primul loc în ceea priveşte rapida ei digerare, carnea de viţel fiindu-i cu mult inferioară din acest punct de vedere. Pe locul al doilea urmează cea de berbec, păstrând o rezervă asupra mielului care este mult mai greu de digerat. Carnea de porc se situează între cărnurile albe, şi cele roşii dacă nu este prea grasă, purcelul de lapte digerându-se foarte greu.
Cărnurile care conţin cea mai redusă proporţie de grăsimi sunt cea de cal, iepure şi pui.
            Carnea de vită şi de miel conţine mulţi acizi graşi saturaţi decât carnea de porc, pasăre şi peşte.
Compoziţia şi importanţa cărnii ca aliment

            Carnea conţine între 15-25% proteine, în medie de 20g%. Aceste proteine au o mare valoare biologică întrucât conţin toţi aminoacizii esenţiali.
            Carnea nu conţine glucide, deoarece imediat după moartea animalului glicogenul muscular se transformă în acid lactic.
            Conţinutul în grăsime al cărnii este în funcţie de specia animalului de la care provine, fiind între 5-20g%.
Peştele - deşi mulţi consideră peştele ca un aliment aparte, proteinele din carnea de peşte au o mare valoare biologică asemănătoare, din aproape toate punctele de vedere, cu cele din carnea animalelor terestre.
            Carnea de peşte conţine o foarte mare cantitate de fosfor (peste 200 mg la 100 g) şi este bogată în iod. Nu conţine decât relativ puţin fier, calciu şi vitamine în cantitate redusă. Conţinutul în iod şi fosfor o face deosebit de indicată în alimentaţia copilului.
         Indicaţii pentru consumul peştelui
         Carnea de peşte se alterează foarte repede, motiv pentru care ea trebuie consumată, pe cât este posibil, proaspătă. În cazul folosirii peştelui congelat, care-şi păstrează toate calităţile nutritive ca şi peştele proaspăt, acesta trebuie manipulat cât mai puţin, decongelat, preparat şi consumat cât mai repede.
            Întrucât peştele este uşor digerabil, are o valoare nutritivă deosebită şi este foarte bogată în fosfor şi iod, el trebuie să intre în meniul săptămânal al copilului, cel puţin odată pe săptămână.Peştele proaspăt are ochii lucioşi şi transparenţi, bronhiile roşii şi carnea tare
Ouăle Oul face parte din alimentele cele mai consumate şi utile în bucătărie, folosit atât de tare cât şi ca auxiliar, în special la sosuri şi prăjituri. Oul se poate sercii în peste 600 de feluri, fiind totdeauna agreabil la gust, sănătos şi fortifiant.
            Coaja nu este comestibilă şi este formată din carbonat şi fosfat de calciu. Albuşul este format din albumine, sare şi apă.
            Gălbenuşul conţine albumine dar mai ales grăsimi fosforate şi azotate foarte necesare în alimentaţie în general şi în alimentaţia copiilor şi şcolarilor în special. El mai conţine calciu, fosfor, fier şi vitamine, în special vitamina B12, vitamina A şi vitamina D (în timpul verii).

            Indicaţii pentru prepararea ouălor

            Condiţia cea mai importantă pentru consumul ouălor este ca acestea să fie proaspete. Greutatea oului este un semn de prospeţime, ouăle proaspete fiind mai grele decât cele vechi.
            La prepararea maionezelor, cremelor şi îngheţatei se vor folosi numai ouă foarte proaspete, întrucât acestea nu sunt supuse tratamentului termic de coacere Cum ouăle de raţă se pot infecta mult mai uşor ele nu sunt permise la prepararea cremelor, îngheţatei şi maionezei, nici chiar în stare foarte proaspătă.

3.     Legumele şi fructele

Această grupă de alimente, în afară de legumele uscate, este o sursă
importantă de vitamina C şi furnizează aprox. Jumătate din nevoile de vitamină A, 1/5 din nevoile de fier şi ¼ din necesarul de magneziu şi vitamina B6.
            Leguminoasele uscate (fasolea, mazărea, soia) sunt surse importante de proteine, fier, şi vitamina PP, iar soia şi nucile au în compoziţia lor un procent important de grăsime.
Compoziţia şi importanţa legumelor în alimentaţie

            Legumele, deşi sărace ca valoare nutritivă (cu excepţia leguminoaselor uscate şi a cartofului), sunt folosite în alimentaţie pentru conţinutul lor în vitamine şi săruri minerale. În plus, prin celuloza ce o conţin , formează masa fibroasă din intestin care reglează peristaltica intestinală (mişcările intestinale).
            Leguminoasele uscate sunt cele mai hrănitoare dintre legume, fiind bogate în glucide (amidon) şi proteine vegetale. Valoarea bilogică a proteinelor din leguminoasele uscate nu eschivează decât cu ¼ - 1/3 din valoarea bilogică a laptelui sau a cărnii. Leguminoasele uscate sunt bogate în fosfor şi fier
Rădăcinoasele au o valoare nutritivă mediocră. Cele mai folosite în alimentaţia curentă sunt morcovul, sfecla, ţelina, napul. Ele conţin foarte puţine proteine (1-2%), amidon sau zahăr în proporţie de 8-10%
Leguminoasele apoase sau erbacee sunt foarte sărace în principii nutritive. Ele sunt foarte bogate în apă (90%), sărace în proteine (0,5-1%), cu excepţia ciupercilor (care au 4,5% proteine)  şi relativ sărace în glucide (4-5%).
Conservarea legumelor se face prin sărare, uscare, fierbere şi îmbuteliere ermetică, congelare.
Indicaţii pentru consumul legumelor

            Toate legumele sunt deosebit de necesare în alimentaţia copilului ele furnizând vitaminele şi sărurile minerale atât de necesare în raţia zilnică.
            Întrucât o mare parte din vitaminele conţinute în legume sunt hidrosolubile, acestea trec în apa de spălare şi de fierbereEste recomandat ca legumele şi în special legumele proaspete sau conservate (de preferinţă congelate) să nu lipsească din hrana zilnică a copilului.

Compoziţia şi importanţa fructelor în alimentaţie


            Fructul este partea cărnoasă a plantelor ce înconjoară sămânţa şi constituie  unul din alimentele cele mai preţioase  pentru hrana omului în general şi a copilului şi şcolarului în special. Ele sunt principala sursă de vitamină C pentru organism.
Compoziţia fructelor variază în funcţie de planta respectivă şi de gradul de maturitate al fructului. Fructele conţin 75-95% apă, foarte puţin proteine şi sunt lipsite practic de grăsimi, cu excepţia fructelor oleaginoase. Conţinutul în glucide variază de la 5% (afine, coacăze, agrişe), până la 20% (bananele) sau 60-75% în unele fructe uscate (stafide, curmale, smichine, prune uscate).
Fructele conţin celuloză, contribuind prin aceasta la excitarea peristaltismului intestinal cu rol uşor laxativ.
Învelişul fructelor conţine celuloză şi pectine. Pectina cconţinută în cantitate mare, mai ales în mere şi gutui, prin fierbere se transformă în jeleu, folosit la prepararea dulceţurilor şi a jeleurilor de fructe.

            Indicaţii pentru consumul fructelor

            Indicaţia majoră este ca fructele să fie consumate în stare proaspătă, crude, cu condiţia ca să fie bine mestecate. Pentru bogăţia lor în vitamine, mierale şi zaharuri se recomandă ca fructele să intre în mod obligatoriu în alimentaţia zilnică a copiilor şi a şcolarilor.
Digerarea uşoară a fructelor variază în funcţie de compoziţia acestora, de prospeţime, de modul de păstrare şi depozitare şi de cantitatea de celuloză pe care o conţin. Cele mai uşor digestibile sunt piersicile, portocalele, strugurii, urmate de mere, pere, caise, prune etc
Ca şi în cazul legumelor, fructele trebuie bine mestecate, pentru a nu irita tubul digestiv.
Alterarea conservelor se evidenţiază prin bombarea cutiilor sau prin scurgei de conţinut. Legumele sau fructele din interior au gust şi miros modificat şi foarte adesea bule de gaz. Evident că acestea trebuie scoase imediat din consum şi îndepărtate.
4.     Cerealele

Această grupă de alimente ocupă locul doi ca sursă de calorii, fier,
vitamină B1 şi vitamină PP. Ea cuprinde cerealele, făinurile, orezul şi pastele făinoase (macaroane, spaghete, griş).
            Cerealele sunt grăunţele de graminee ce servesc la alimentaţia animalelor şi a omului.
Compoziţia şi importanţa cerealelor în alimentaţie

            Deşi grăunţele de cereale variază ca compoziţie, procentajul mediu al conţinutului bobului integral este: 12% proteine, 2% grăsimi, 75% glucide, 10% apă, minerale în special fosfor şi fier şi vitamine din complexul B în special B1
Cerealele şi făinoasele constituie alimentul cel mai important ca valoare calorică mai ales pentru cei care depun o muncă fizică susţinută
Cea mai mare parte din minerale, fier, fosfor şi vitamine din complexul B, se găseşte în tărâţe şi în germenele cerealelor.
Indicaţii pentru consumul cerealelor şi al derivatelor din cereale


            Cerealele joacă unul din cele mai importante roluri în alimentaţia omului. Ele oferă unul din mijloacele cele mai uşoare şi economicoase de a consuma o cantitate mare de glucide, care au binecunoscutul rol energetic în organism
Digerarea uşoară a cerealelor face din acestea un aliment ideal pentru toate vârstele. Ştim că cerealele constituie primul aliment solid permis sugarilor, iar în alimentaţia copiilor ele trebuie să ocupe un rol important, aceştia având o mare cheltuială de energie.
Pâinea albă se facedin făină cu extracţie 70%, adică din făina din care s-a scos 30% din greutate sub formă de tărâţe.
Pâinea integrală se face din făină necernută care conţine toată cantitatea de tărâţe. Pânea integrală este bogată în vitamină B1
Pâinea intermediară este făcută dintr-o făină cu extracţie de 80%, adică din care s-a extras 20% sub formă de tărâţe. Ea conţine mai multe vitamine, minerale şi celuloză decât pâinea albă, fiind mult mai bine tolerată de către intestin.
            Pentru copii se recomandă pâinea intermediară, iar preadolescenţii şi adolescenţii pot consuma şi pâine integrală.

5. Grăsimile şi uleiurile

Elementele care intră în această grupă contribuie cu aprox. 30% la
valoarea calorică a raţiei, în schimb participă în mai mică măsură la aporul de proteine, minerale şi vitamine.
Grăsimile încinse, prăjite sunt iritante pentru stomac, motiv pentru care ele sunt interzise în alimentaţia copiilor şi restrânse în alimentaţia adolescenţilor
Grăsimile vizibile folosite în alimentaţia zilnică sunt untul, smântâna, margarina, untura şi uleiurile vegetale. În afară de aceste grăsimi vizibile şi concentrate, sunt grăsimile invizibile care intră în compoziţia diverselor alimente de origine animală sau vegetală.
Margarina este fabricată în special din uleiuri vegetale la care se adaugă grăsimi de origine animală
Untura nu conţine săruri minerale sau vitamine. Este relativ greu digestibilă
Excesul de grăsimi întârzie evacuarea alimentelor din stomac, prelungeşte digestia şi poate provoca tulburări digestive.

6.     Zahărul şi dulciurile
Au un aport neânsemnat de proteine, minerale şi vitamine.
Mierea conţine vitamină C, vitaminelePP şi B2 şi urme de săruri minerale
Zahărul se absoarbe cu uşurinţă şi în totalitate. Este lipsit de proteine, vitamine şi săruri minerale.
            De asemenea, zahărul este constituentul de bază al dulceţurilor, jeleurilor, marmeladei şi al diferitelor sorturi de dulciuri, care folosesc în plus făina, ouăle şi un anumit procent de grăsimi (unt, frişcă, ulei).
            Datorită conţinutului crescut în zahăr şi uneori în substanţe grase şi amidon, dulciurile au o valoare energetică vrescută.
            Mierea este un produs zaharat preluat din nectarul florilor şi transformat de către albine.
7.Băuturile
 Este necesar să consumăm o cantitate de lichid astfel ca urina să nu fie prea concentrată. Cantitatea de urină eliminată zilnic de un copil este de 1200-1400 ml.
Lichidul vital, necesar tuturor fiinţelor de pe glob este apa, consumată fie sub forma sa naturală, fie cu diferetele alimente ce o conţin, în special legumele şi fructele, ca ape carbogazoase, alcaline sau băuturi apoase: limonadă, oranjadă, sirop.
Apele gazoase conţin acid carbonic în soluţie. Aceasta favorizeză secreţia de suc gastric dar uneori provoacă balonări abdominale. Cafeaua este interzisă copiilor mici.
Cacao şi ciocolata sunt preparate din boabele de cacao care conţin proteine şi grăsimi.
Cacaoa este indicată copiilor în combinaţie cu laptele, în creme, mai ales când este necesar să sporim valoarea calorică a raţiei.
            Ciocolata conţine în plus amidon şi zahăr şi are de asemenea o valoare calorică mare.
 8.Condimentele

Unele alimente fade şi mai puţin gustoase sunt mai uşor digerate cu ajutorul condimentelor.
În general, copiii trebuie obişnuiţi fără exces de condimente, întrucât organismul acestora, în plină dezvoltare, trebuie ferit de orice excitante care pot dăuna sănătăţii. Foarte multe din suferinţele adulţilor tineri sau mai vârstnici se datoresc exceselor de condimente sau greşelilor alimentare din perioada copilăriei sau adolescenţei
Sunt permise condimentele aromatice (pătrunjelul, mărarul, leuşteanul, tarhonul, cimbrul, dafinul, vanilia, scorţişoara, nucşoara, cuişoarele), care au efecte excitante blânde asupra tubului digestiv şi care dealtfel intră de obicei în prepararea curentă a alimentelor.
Concluzii
            Alimentația regulată, și bogata în vitamine, proteine, glucide și minerale este bemefică vieții de școlar, unui școlar expus zi de zi la un consum mare de energie, la o creștere regulată și o dezvoltare a creierului.
            Insuficiențele nutritive pot avea urmări grave, de la dezvoltarea organismului pana la deficiente psihice. In primii ani de viață malnutriția, sau înfometarea, lasă urme grave pe corpurile copiilor mici. În cazul de fată singurele părti ale corpului care se dezvoltă, vizibil, sunt membrele si craniul. La varsta de 2 ani un copil bine hrănit cantărește de 4 ori greutatea la naștere, un copil malnutrit nu ajunge nici la o treime din greutatea la naștere. Apar deficiențe de auz, văz și deficiente ale sistemelor respiratorii si de excreție.
            Lipsa vitaminelor A, B1, și B2 duc la o oxigenare proastă a săngelui, ceea ce duce la o dezvoltare intelectuală slabă. Liăsurile din copilărie se pot resimți și ăn anii adolescentei (12-16 ani) copii hraniti necorespunzător, în comparație cu ceilalți, fiind mai scunzi, scăzuți în greutate, agresivi, etc.
            O concluzie finală ar fi aceasta cu un program nutritiv bine format putem crește un corp sănătos cu o minte sănătoasă
  Sursa : Referat.ro